Mița “Biciclista”, amantă a Regelui Ferdinand al României?

Isi tinea jobenul in mana si cu un gest galant parea a-si aranja gulerul camasii scrobite, ca-ntr-o doara. Zambea usor in pe sub mustata fina si ochii patrunzatori ascundeau taine pe care n-o sa le stie nimeni vreodata, intr-o poza de inceput de veac.  Era mai mult decat atragator, cu pielea fina si parul negru, tinuta tipica a amantului perfect, de care femeile se amorezau pe loc si pentru care ar fi dat toate noptile lor inlacrimate, petrecute langa sotii somnorosi si absenti.

…Barbatul pe care multe il ravneau, dar pe care nici una nu avea sa-l aiba, pentru ca ducea cu el o poveste si o taina  dezvaluite doar mie, dupa mai bine de saptezeci de ani.  Fotografia lui  Cezar Marin ma priveste azi din filele unui album invechit si-mi aduc aminte ziua cand l-am cunoscut; un batranel vorbaret, inalt si drept, cu privirea inca iscoditoare si ochi sagalnici. Accepta un interviu despre o epoca disparuta, in care el era martor si personaj – ce-mi puteam dori mai mult ca reporter?!

“Era in 1920 cand am vazut-o pentru prima oara pe Calea Victoriei. Nu era putin  lucru la vremea aceea sa vezi o femeie pe bicicleta, dar ei nu parea sa-i pese. Venisem la Bucuresti de pe bancile universitatii iesene, sa lucrez la revista noastra literara , iar pulsul aglomerat si pestrit al capitalei  imi era strain si ciudat. Eu eram dintr-un colt linistit al Moldovei, din poezia cuminte a Copoului.  Nu m-am gandit niciodata la mine ca la un barbat frumos, viata mea era alfel in targul Iesilor, eram tanar si fraged pe-atunci, iar plimbarile mele in parcuri erau ca sa-mi gasesc linistea sa pot citi cartile pentru facultate  In Bucuresti,ma uimea prietenia brusca a multor femei pe strada si atingerile lor discrete, ca din intamplare, ochii lor umezi care-si infingeau privirile in ale mele, trasul de haina in tamvaie si conversatiile nascute in Herastrau, cu fete pe care nu le mai intalnisem niciodata.  Dar nimeni nu mi-a ramas in minte mai viu ca ea -  iesea pe la ora 12 la amiaza pe Calea Victoriei cu bicicleta, avea pantaloni de catifea mov mulati si o  bluza inflorata, transparenta, lasand sa-i tremure dedesubt sanii obraznici.

“E Mita Biciclista”, mi-a spus un trecator, vazand cum m-am oprit din mers, fermecat de ce nu mai intalnisem. Parul aruncat pe spate se odula in bataia vantului si un parfum tare lasa urme in aer. Am adulmecat intreaga ei prezenta si am vrut sa alerg dupa ea, acolo, in plina strada, in vazul tuturor. “O dama rapitoare care are intimitati cu boierii, dar daca vrei s-o vezi, se plimba seara cu alte grizete pe Ferdinand.  Seara eram pe Bulevardul Ferdinand, cautand-o pe Mita.

Strada fremata de lume, dame cu palarii extravagante  la bratul domnilor distinsi, vanzatoare de flori cu pielea tuciurie, calesti cu geamuri fumurii,  lume amestecata si grabita si nici urma de Mita cea frumoasa. Mi-am luat inima in dinti si-am intrebat o florareasa. “Nu e ce crezi dumneata, conasule! Asta nu-i una din fetele de pe Ferdinand. Ea vine aici sa se plimbe numai, cu boierii. Dansa are trasura, chiar si masina coupe, servitori care-i fac menajul…Isi cumpara rochiile de la pravaliile de pe Calea Victoriei, tot acolo-si face si parul, la  “Sic”. ‘Mata n-ai auzit de Mita Cotroceanca? Asta-i aceeasi Mita, cea a regelui de la Cotroceni!”.

Am inteles atunci ca in jurul ei se tesea o poveste de iubire cu regele Ferdinand si Mita n-o sa fie niciodata a mea.

Lunile treceau si eram aproape in fiecare zi pe Calea Victoriei.Am mai zarit-o de multe ori, frumoasa si zvelta, in pantalonii ei mov de catifea. Nu s-a oprit nicodata si radea distrata cand aristocratii  de la Capsa sau boemii de la Kubler ii faceau cu mana. Nu eram eu singurul cazut in mreje. Am aflat mai tarziu ca Regele Ferdinand a mers chiar mai departe si i-a daruit casa de la Piata Amzei care ii poarta numele si acum, iar regele Manuel al Portugaliei a cerut-o de sotie, insa Mita Biciclista l-a refuzat. Dupa cativa ani avea sa ramana in istorie ca prima femeie din Romania care s-a dus la scaldat in costum de baie foarte sumar.”

Il ascultam si-i priveam zambetul la amintirea ei, inca sagalnic. Ii ramases in minte, imagine pe retina unui veac dus. Ce s-o mai fi ales din Mita Biciclista?  Romanticul meu prieten s-a stins in anii “90, dar nu inainte de a-mi dezvalui ca n-a mai vazut niciodata o femeie atat de frumoasa. Nu i-a spus vreodata sotiei, disparuta inaintea lui, ca astepta ore in sir pe Calea Victoriei, sa treca Mita. Ii admira esarfele elegante, rujul tipator si pantalonii de catifea, isi scotea palaria si astepta o privire cu-ntelesuri. Dar nu s-a oprit pentru el, iar zambetul ei a fost mereu unul general, pentru toti burghezii  lumii disparute, adunati atunci pe Calea Victoriei.

NOTA:

Cunoscuta mai mult din folclorul urban al Bucurestiului interbelic, Mita Biciclista (1885-1968) a existat in realitate. Pe numele sau adevarat Maria Mihaiescu, Mita Biciclista a fost o femeie frumoasa, curtata de personalitati marcante ale epocii sale. Maria Mihaiescu s-a nascut in 1885, la Ditesti, in judetul Prahova si a cunoscut celebritatea odata cu pasiunea sa pentru biciclete. Mita Biciclista era cunoscuta si pentru viata extravaganta si luxoasa pe care o ducea. La aceea vreme, cucoana detinea o trasura, o masina coupe, servitori din Polonia, manca numai la Athenee Palace si isi vopsea parul la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei.

URL scurt: http://caleavictoriei.ro/?p=224

Scris de Luiza Teodorescu pe data de Sep 2 2011. Publicat in sectiunea Lifestyle, Prima Pagina. Puteti urmari orice comentarii la acest articol prin RSS 2.0. Puteti scrie un comentariu sau face trackback la acest articol